Furia "arhivata" poate fi cuantificata


Furia "arhivata" poate fi cuantificata
© Citykot | Dreamstime.com - Corruption In Politics Photo
Dupa ce cativa ani am invatat cu ce se mananca politica in offline, incerc sa-mi feresc blogul de subiecte politice. In conditii normale, tag-ul politica este o raritate la mine pe blog.

Din Iulie nu mai avusesem o premonitie politica, dar atunci articolul a avut un caracter neutru, chiar daca acum s-a adeverit negru pe alb :) La mine pe blog predomina subiectele pozitive, indemnurile la calm si rabdare, dar in campania electorala m-am infuriat si n-am mai rabdat.

Reusisera deja sa ma enerveze in Septembrie, cu facultatea pentru to(n)ti netrecutii cu BAC-ul. Ziceam atunci, No comment... daca poti. Dupa cum se vede n-am putut nici atunci, nici cand mi-am iesit din Firea, nesuportand sa-mi fie insultata inteligenta de unele aparitii manipulatoare de la TV.

M-am infuriat mai tare cand am vazut ca victoria Simonei Halep in fata Serenei era exploatata cu seninatate in beneficiu politic, in conditiile in care Simona a ajuns in topul mondial WTA fara sa primeasca vreo bursa sau ajutor din partea Statului, a Ministerului sau a clasei politice. Si-atunci de unde pana unde sa-si permita un politician, chiar premier, sa adune like-uri pe munca unei sportive?

M-am infuriat, dar n-am tinut in mine ci am scris pe blog. Sa afle si altii, care poate nu stiu ce este o campanie sponsorizata pe Facebook, ca astfel de lucruri sunt penibile si anormale. Ma bucur pentru ca am scris si mai ales ma bucur pentru scorul final. Dar sa nu anticipam, pentru ca... asa-i in tenis.

Am vazut pe status-urile de Facebook ale unor prieteni cuvinte de apreciere la adresa candidatului Ponta. Treaba lor, e democratie. Nici nu m-am apucat sa le comentez pe Facebook, nici sa-i sterg de la prieteni, cum am auzit ca s-a mai intamplat pe la altii. Mi-am exprimat insa nedumerirea  pe blog cu subiect si predicat, nu despre prietenii respectivi ci despre ceea ce cred eu despre un astfel de candidat.

M-am infuriat si mai rau atunci cand, inainte de primul tur de scrutin, am gasit in posta mizerie electorala. Nici macar n-am votat cu Iohannis in primul tur, desi dupa cum ati vazut ma asteptam sa ajunga in finala. Dar m-au enervat campania murdara si argumentele de prostit lumea cu care unii credeau ca inca mai pot avea succes.

Si cand am vazut ca mai comentau pe Facebook ca nu e pus de PSD, ca poate fi de la contracandidatii de dreapta si alte basme de adormit copiii, am lasat diplomatia si le-am spus in fata ca mint. "Argumentele" din pliantul gasit in posta le auzisem deja "varsate" in emisiuni electorale de reprezentantii PSD si nici nu era prima data cand foloseau aceasta practica.

Furia mea se varsase si mi s-a pus pata pe manipularea si pe minciuna din campania electorala. Vedeam deja rosu in fata ochilor si online si offline, asa ca mi-am propus sa demontez (fara hashtag) orice minciuna spusa cu zambetul pe buze dinspre echipa rosie.

A trecut si primul tur de scrutin, dar n-am lasat sa treaca de la mine cand am vazut ca romanii sunt luati de prosti. Iar am avut o premonitie, fiind sigur ca declaratiile gen "daca un singur roman nu  va putea sa voteze in turul 2" sunt apa de ploaie, neinsotite de masuri concrete. Cum am prevazut, masurile nu s-au intamplat si au fost mii de romani care n-au votat.

Pe urma, cand am vazut prima confruntare electorala televizata, in care manipularea, aroganta si minciuna si-au dat mana ca sa-mi strice seara, m-am gandit ca sunt prea multe emotii negative in aceasta perioada. De parca nu era de ajuns manipularea de la TV, m-am intalnit si cu cea locala, in toata splendoarea ei rosie.

Furia mea se transformase deja in articole. Nu stiu cati au citit aceste postari sau au avut aceleasi argumente, cert este ca mi-am dat seama ca in comunitatea online nu eram singurul care gandea asa. Asa stand lucrurile, ultima zi de campanie am adaptat-o pe blog, recomandand astfel de articole.

Sambata m-am abtinut de la politica si-n postari si-n statusuri fiind ocupat in offline, Duminica am avut dead-line si concurs de dans, asa ca abia la 20:30 am reusit sa termin cu articolele si sa dau drumul la televizor. Abia atunci am vazut ce framantare fusese in comunitatea online si cata emotie se transmisese in tara de la romanii care incercau sa voteze afara, fara nicio sansa. Nici macar n-am avut timp sa ma bucur dupa estimarile de la exit-poll, pentru ca trebuia reincarcat parchetul de pe ringul de dans. Cand am revenit de la munca patriotica, rezultatele erau deja clare.

Am vorbit cu prieteni din strainatate care au stat si 7 ore la coada pentru a vota, desi ajunsesera la ora 07:30 la sectia de vot. Pe mine m-au emotionat astfel de gesturi si m-a infuriat si mai tare prosteala premierului, spunand ca nu se poate face nimic.

Dupa alegeri am avut o premonitie referitoare la demisie, dar cu asta s-a cam terminat cu furia, pentru ca era prea multa bucurii, care se rostogoleau continuu:
Au fost mult mai multe bucurii, incat as putea sa spun ca am fost furios de bucuros! As fi preferat sa scriu mai mult despre bucurie in acest articol, cu care particip la SuperBlog 2014. Dar mi-am dat seama ca si furia este o emotie, o stare pe care trebuie sa stim s-o traim si s-o depasim. Pana la urma gestionarea emotiilor de orice fel este o dovada de dezvoltare personala. Cand vezi ca "hotii striga hotii" sau cand cineva incearca sa te prosteasca fara sa clipeasca, ti se cam urca sangele la cap. Atunci pe moment, am injurat poate TV-ul, dar cand am scris articolul am recurs la argumente si la ironie. Nu e mai bine asa, decat sa spargi televizorul sau sa te certi cu persoanele cunoscute, care au alte opinii?

Eu sunt calm de felul meu, rar ma enerveaza sau ma supara ceva sau cineva, dar si cand ma infurii, imi aduc aminte ca scrie taur la mine in zodiac :) Din fericire, momentele de furie sunt rare si, consumate pe blog, sunt benefice din mai multe puncte de vedere.

In primul rand imi canalizez furia si incerc sa descifrez situatia folosind articole bine argumentate. In al doilea rand, ce-am scris ramane in arhiva blogului, astfel incat pot sa analizez pe urma, la rece, daca judecata mea a fost limpede.

Nu in ultimul rand, presiunea momentului se transfera pe blog, in incercarea de a gasi cele mai convingatoare motivatii si explicatii. Dupa ce am scris articolul simt ca mi-am descarcat sufletul si pot sa merg mai departe zambitor si natural.

Spor furios la bucurie!

Etichete: , , , , ,